Am ochii plini de lacrimi, da nu vars,
Nu as varsa frumosul in nesiguranta,
Astept un brat sa ma cuprinda,
S-alunge frica mea.
Sa ma duca pe maluri de oceane,
Printre cascade si paruri cristaline
Toate sa fie simbol,
Al lacrimilor ce le-as varsa pentru tine.
Ma inchid in temnita durerii mele,
Las tacerea mai bine sa vorbeasca
Si daca o sa ma intrebe cineva ce fac,
Am sa imi pun o masca.
Nu-i comoara asta de pus in muzeu
Nu ii de pus niciunde la vedere
De s-ar fura vreodata din sufletul meu
Tu vei pleca, iar eu raman , dezamagit
In temnita-n durere.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu